Cum a fost viata la Colegiul Ferdinand

   Intrucat e prima zi de scoala iar eu am incheiat acest ciclu devin nostalgica vazandu-i pe cei mai mici decat mine pregatindu-se,agitandu-se,bucurandu-se sa-si vada din nou colegii sau nerabdatori sa-i intalneasca pe cei noi,salutandu-si respectuos profesorii,pasind deopotriva cu incredere si aspiratii dar si cu oarece teama in noul an scolar.Am fost framantata si eu de amalgamul acesta de sentimente,la fiecare inceput de septembrie.Anul acesta insa liceul in care am invatat parca nu mai e locul meu,nu mai simt ca-i apartin.Imi vor lipsi coridoarele lungi,profesorii de care m-am atasat si de la care am invatat atatea,colegii,pe care probabil ii voi mai intalni si atmosfera din liceu.Dar pentru ca timpul goneste cu o viteza nebuna si "are prostul obicei de a fi ireversibil" va trebui sa inchei cu nostalgie si dor in suflet acest capitol frumos din viata mea pe care l-a reprezentat liceul si sa-mi canalizez energia,dorinta de cunoastere,peseverenta,increderea,spre noua etapa care ma asteapta,facultatea si sa dau in continuare tot ce am mai bun ca sa-mi implinesc aspiratiile si sa ajung acolo unde mi-am propus.Sunt nerabdatoare sa cunosc oameni noi,sa aflu lucruri noi,sa fac lucruri noi,sa pasesc intr-o "noua viata".Imi este putin teama de schimbari si de necunoscut,nu stiu la ce sa ma astept dar ma mistuie si o dorinta arzatoare de cunoastere si de a descoperi o alta lume.

    Desi hazardul sau mai bine zis sansa m-a transformat in eleva acestui liceu,desi nu a fost una din optiunele preferate de mine pot spune cu toata sinceritatea ca sunt mandra sa fiu absolventa Colegiului Ferdinand. E o institutie caracterizata de exigenta si profesionalism iar zidurile vechi,la o prima vedere reci si neprimitoare ascund spirite treze si cu dragoste de cunoastere,de viata si de semeni.Cei patru ani petrecuti acolo mi-au prilejuit contactul cu profesori competenti,uneori distanti fata de elevi,cu un bogat bagaj de cunostiinte de impartasit si cu dragoste pentru meseria de dascal si care dincolo de aparente sunt oameni frumosi,calzi ce ne-au imbogatit cultural si spiritual si ne-au oferit doze de intelepciune si veritabile lectii de viata
Bineinteles ca are hibele sale si de-a lungul timpului am trecut si prin momente neplacute sau dificile dar perfectiunea nu exista si e nevoie de aceste suisuri si coborasuri in viata,altfel n-am simti ca traim,e nevoie si sa cadem pentru a ne ambitiona sa ne ridicam si sa o luam de la capat mai puternici.In schimb atat in randurile elevilor cat si ale profesorilor se resimt perseverenta,ambitia si dorinta de a infaptui o schimbare si de a deveni o persoana mai buna pe zi ce trece.Am fost o eleva silitoare,desi am avut,ca fiecare dintre noi,punctele mele slabe.Mi-a placut sa invat si am facut-o pentru mine,pentru viitorul meu.M-am luptat pentru note bune pentru propriul orgoliu,ca sa-mi arat mai intai mie ca pot.Bacul,in opinia mea un examen caruia i se acorda o importanta nemeritata a fost o poveste de succes pentru mine,lucru care n-ar fi fost posibil fara ajutorul si implicarea profesorilor.Si-au rupt din timpul lor,au venit la scoala pentru noi chiar si cand nu erau platiti pentru asta ca sa se asigure ca suntem pregatiti.Daca la romana am excelat mereu (si m-a si pasionat mereu iar cu fiecare ora de romana ma indragosteam si mai mult de literatura si mai cu seama de poezie),la matematica am avut de recuperat si m-am straduit foarte mult in ultimii doi ani.Iar la biologie,am fost pe terenul meu pentru ca pregatindu-ma pentru Medicina,era de la sine inteles ca trebuia sa fiu la inaltime la aceasta proba.
E drept,poate sunt si subiectiva pentru ca am fost norocoasa sa am ca profesori unele dintre cele mai exigente cadre didactice din liceu.Doresc bobocilor sa aiba si ei parte de profesori la fel de buni,de momente la fel de frumoase cum mi-a fost dat mie sa traiesc in acesti ani si de reusite in tot ce isi propun